Blocajul franco-german. Cine profită de pe urma tensiunilor dintre cele mai mari două economii ale Europei?

   

​ Jocul de putere dintre Emmanuel Macron și Friedrich Merz marchează sfârșitul unei ere de sincronizare perfectă între marile puteri europene. Cu o Germanie tot mai hotărâtă să își impună direcția și o Franță cuprinsă de indecizie, relația bilaterală devine sursa unui blocaj ce amenință coeziunea UE. Tensiunile acumulate în prezent promit să se transforme în crize politice majore în viitorul apropiat. 

Summitul de la Bruxelles a marcat o schimbare istorică în dinamica puterii europene, evidențiind ascensiunea fulminantă a cancelarului german Friedrich Merz și izolarea politică a președintelui Emmanuel Macron. Principalul punct de fricțiune a fost inițiativa curajoasă a Berlinului de a folosi 210 miliarde de euro din activele suverane rusești înghețate pentru a sprijini Ucraina. Deși Merz a încercat să obțină un consens rapid, demersul său s-a lovit de rezistența discretă, dar fermă a Parisului. În timp ce public Macron a păstrat tăcerea, în culise echipa sa a invocat obstacole legale și riscuri financiare majore, Franța fiind incapabilă să ofere garanții naționale din cauza datoriei publice sufocante.

Această poziție a președintelui francez, care s-a aliniat în final taberei critice conduse de Italia și Belgia, este văzută de diplomații europeni drept o trădare a noului parteneriat propus de Berlin.

Un oficial de rang înalt a descris situația drept o dovadă a slăbiciunii actuale a lui Macron, care, rămas fără spațiu de manevră, a fost forțat să se refugieze în spatele Giorgiei Meloni.

Analiza acestui summit subliniază o inversare completă a rolurilor: după ani în care Parisul acuza indecizia Germaniei din epoca Scholz, acum Berlinul este cel care propune viziuni geopolitice clare, în timp ce Franța, măcinată de instabilitate politică și presiuni economice, a devenit actorul care temporizează și blochează procesele.

Dezechilibrul a fost evident și în dosarul acordului comercial UE – Mercosur

Dezechilibrul a fost evident și în dosarul acordului comercial UE – Mercosur. Merz a presat pentru semnarea imediată a tratatului, sugerând chiar un vot care ar fi lăsat Franța în minoritate, însă Macron a obținut o amânare simbolică de câteva săptămâni, tot cu sprijinul Italiei. Deși Franța a bifat o victorie tactică de scurtă durată, experții avertizează că influența sa la Bruxelles este în declin, Berlinul fiind acum perceput drept principalul motor de execuție, susținut de un program de investiții masive de un trilion de euro.

În ciuda acestor tensiuni, summitul s-a încheiat cu un succes concret: un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, garantat de bugetul Uniunii. Deși oficialii de la Élysée au încercat să revendice meritul pentru stabilitatea financiară oferită Kievului, rezultatul final poartă amprenta presiunilor exercitate de Merz. Cancelarul german s-a declarat mulțumit de compromis, subliniind că activele rusești vor rămâne elementul central pentru rambursarea sumelor, menținând astfel presiunea asupra Moscovei și reconfirmând noul rol de lider asumat de Germania pe scena europeană.

 Citește mai mult

​  Stiri Politice Interne si Internationale | Realitatea.net

Distribuie articolul:

Articole Similare

Caută...

Categorii